Exista 3 metode de a modela peretii in VisualARQ:

• trasarea lor in baza aliniamentului preferat (axul central sau fetele finisajelor) similar cu desenarea poliliniilor,
• conversia unor curbe existente in pereti,
• conversia unui solid Rhino existent in obiect architectural de tip perete.

Oricare dintre metode presupune in primul rand alegerea stilului de perete dintr-o lista de stiluri predefinite oferite de VisualARQ sau crearea unui stil nou prin modificarea unui duplicat al unui stil existent.

Stilul peretilor presupune definirea straturilor care intra in compozitia peretelui, materialele si grosimile acestora, modul in care sunt afisate in plan si sectiuni, cu hasurile corespunzatoare, aspectul acestora in vederi randate si comportamentul straturilor de finisaj la deschideri.

Stilurile pentru pereti pot proveni si din definitii Grasshopper.

Pentru fiecare tip de perete se pot defini parametri suplimentari personalizati.

Orice perete in VisualARQ dispune minim de patru puncte de control: doua orizontale pentru controlul lungimii peretelui si doua verticale cu ajutorul carora se poate modifica inaltimea peretelui.

Atunci cand peretii provin din conversia curbelor NURBS, acestia dispun inclusiv de punctele de control ale curbei initiale, ce pot fi folosite pentru a modifica forma in plan a acestuia.

Peretii pot fi obtinuti si din conversia unui solid (polisuprafata) existent. Dupa conversie, punctele de control pot fi utilizate pentru a modifica inaltimea si lungimea acestuia, iar peretele accepta  insertia de usi si ferestre in baza unei curbe plane si deschise ce trebuie desenata anterior.

Peretii cortina pot fi obtinuti atat din conversia poliliniilor sau curbelor plane cat si prin conversia unei suprafete (sau mai multe).

Modelarea elementelor de arhitectura in VisualARQ aduce avantajul de a utiliza curbe si suprafete NURBS caracteristice Rhino pentru a genera modele BIM parametrice cu forme de orice complexitate.